Bogdan Gutu imi prezinta rand pe rand, la distanta de cateva zile lucrarile lui. Le analizez, le caut povestea, le caut suflul, le caut originea. De fapt, picturile sunt framantari, temeri si obsesii care-l urmaresc. Ii e teama sa nu devina un ratat suprem al societatii. 

Primesc vestea ca pe data de 31 august (...)